„Nu avem portari!”. In
ultimii ani tot aud replica asta cand e vorba de portarii din Liga
1. Cel mai bun portar din liga e un strain, iar ai nostri se nasc
talent si mor sperante, ca sa pastram o replica des auzita in
fotbal.
Eu am fost unul dintre cei
5 finalisti pentru portari dintre candidatii la lotul Fotbal
Adevarat. Am iesit pe locul 4, intr-un final, desi mi-as fi dorit
sa ajung in teren, sa iau goluri de la Camataru, Stoica si
compania. Cand am pierdut, eram foarte suparat, iar faptul ca am
ajuns in cantonamentul de la Mogosoaia nu era de prea bun augur.
Portarii erau singurii pe care nu prea voiam sa ii cunosc. Nu de
alta, dar cum mi-as fi putut ascunde invidia?
Pana la urma, insa, mi-am
calcat pe mandrie si m-am vazut cu ei. Si bine am facut, pentru ca
am plecat de-acolo aproape zambind, nemaifiind suparat aproape
deloc. Pentru ca, desi nu voi lua goluri de la legendele fotbalului
romanesc, cei care vor apara au sansa de a folosit mult mai bine
oportunitatea. Si de ce spun asta? Pentru ca inclusiv Mircea
Radulescu a spus ca cei doi sunt mult mai buni decat se astepta la
o astfel de selectie, populara.
Primul dintre cei doi
portari calificati este un pusti de nici 19 ani, din Cluj:
Sebastian Amariei. Da, e inca in clasa a 12-a, nu a terminat
liceul, jucatorul preferat e danezul Schmeichel (fiind, oarecum
evident, fan Manchester United). Mai mult, apara meci de meci in
liga a 4-a si ar vrea ca meciul impotriva legendelor sa fie meciul
care il scoate in evidenta, pentru a fi remarcat de o echipa care
sa il propulseze mai departe. Si, de ce nu, sa ajunga sa joace
intr-un meci impotriva Manchester. Sau impotriva uneia dintre
echipele din Cluj, indiferent ca e vorba de CFR sau U. Sau, si mai
bine, in poarta uneia dintre cele doua echipe. Unde, din pacate, nu
ii mai poate da gol Cirtu, jucatorul de la care nu s-a supara sa ia
gol miercuri.
Celalalt portar, Cristi
Badea, are 23 de ani, a jucat pentru Dacia Mioveni, a inceput la
Aripi Pitesti (o scoala de fotbal de unde au plecat toti pitestenii
care au evoluat la nivel inalt in ultimii ani, de la Mutu la Neaga
si la Tanase). Are 23 de ani si crede ca are calitatile necesare sa
joace intr-o echipa de macar Divizia B. Si crede ca meciul cu
legendele este sansa lui de a arata asta. Ah, si vrea sa dea gol in
meci, pentru ca ii place sa bata penalty-uri. Si nu s-ar supara
daca i-ar da gol Camataru.
Am discutat cu portarii in
acelasi timp. Si zambeam, pentru ca deja se formase intre ei o
legatura, pentru ca deja se tachinau pe seama golurilor luate la
antrenamente si in timpul meciurilor de pregatire. Si pentru ca e
clar ca deja exista o concurenta prieteneasca intre ei. In plus,
amandoi au zis ca echipa lor va primi 4 goluri. Pe care,
bineinteles, le va lua celalalt. Ah, scorul? 5-4 sau 4-4. Evident.
In cel mai rau caz vor face egal cu legendele. Nu au cum sa piarda.
Cum ar fi, oare, ca peste
cativa ani unul dintre cei doi sa apere pentru nationala? Poate ca
atunci nu ar mai spune nimeni „nu avem portari!”.